Domnul chestor Giurea Tiberiu este un tip șarmant, are carismă, simpatic în aparență, și foarte eficient în ceea ce face, ținând cont că a fost decorat cu „Ordinul Național în grad de Cavaler” pentru felul cum a „gestionat” afluxul de migranți de la granițele țării. Dar pe lângă caracteristicile enumerate mai sus, acest domn mai este și un maestru al persuasiunii, un mitoman iscusit, este foarte ostil și caută să îi domine pe ceilalți, șantajează, manipulează și exploatează oamenii, crezând că deține adevărul absolut, iar dacă ar face testul Levenson sau testul (PPI-R), rezultatul ar fi unul previzibil și care este cunoscut până și de cei de la MAI și IGPF, pe care nu îi interesează însă problemele de comportament ale domnului executant Giurea care au fost semnalate în nenumărate rânduri, atât timp cât acesta face ceea ce i se cere.

Și exact aici este problema, fiindcă atât timp cât domnul „cavaler” Giurea „gestionează” situația migranților pe placul celor de la București, acesta are mână liberă să facă ceea ce dorește, și nimic nu îl oprește, nici un raport devastator al Corpului de Control al M.A.I., nici cele peste o 100 de plângeri penale făcute împotriva sa cu care, chiar el, se laudă subordonaților. Iar dacă cineva nu pune în aplicare un ordin discutabil al acestuia sau i se împotrivește în vreun fel este îndepărtat, aici trebuie să menționăm că I.T.P.F. Timișoara nu mai are un adjunct pe linie operativă de câțiva ani, de-a lungul anilor domnul Giurea a strâns în jurul său doar cei mai obedienți lucrători din cadrul I.T.P.F. Timișoara, cu scopul a instala o formă de conducere cât mai autoritară.

Acest domn „cavaler” Giurea din cadrul P.F.R. prin felul său de a fi și metodele sale de a acționa și de a-și atinge scopurile ne amintește de unele persoane care au scris istorie în prima jumătate a secolului XX. Acum, acele persoane ar avea totuși două scuze; lumea era inflamată de tot felul de ideologii smintite și de cea mai mare conflagrație mondială care i-a făcut pe oameni să își piardă încrederea în cei din jur (unii ajungând chiar paranoici) și pentru a-și asigura spatele se înconjurau cu tot felul de servili, ei înșiși fiind servili la rândul lor, care să le execute orice fel de ordine. Majoritatea ordinelor acestor oameni erau date doar verbal pentru a nu putea fi acuzați în mod direct de nereușite lor. Chiar dacă erau militari erau oameni isteți, dar fricoși și lași deoarece nu aveau puterea de a-și asuma ideile și acțiunile lor.

Iar dacă domnul Giurea a îndepărtat adjunctul pe linie operativă fiindcă nu era pe placul lui, cu siguranță nu îi va sta în cale un amărât de agent care a avut tupeul să facă un denunț la parchet despre „concediul cu plată” de 3 luni al domnului Chioreanu, astfel că domnul Blaga este cercetat prealabil acum pentru fapte false și ridicole, și deși a fost făcută o plângere penală privind cercetarea prealabilă a acestuia, și soluția logică ar fi suspendarea temporară a cercetării prealabile, domnul Giurea a convocat Consiliul de disciplină pentru sancționarea acestuia, și suntem curioși cât de departe este dispus acesta să meagră cu această vendetă.

Domnului nostru „cavaler” al P.F.R. ce scuză să-i găsim pentru acest tip de comportament? Cu cine e în război România? Are datorii la bancă mai mari decât salariul? Își dorește să ajungă pe paginile manualelor de istorie ca personaj negativ? Se află cu sabia IGPF-ului deasupra capului în cazul în care România va rata încă odată aderarea la Spațiul Schengen datorită migrației ilegale necotrolate? Sau chiar își dorește atât de mult ca după ieșirea la pensie să nu mai fie salutat de cei care acum îi sunt colegi (nu slugi cum consideră dânsul), și să aibă parte de multe sughițuri?

Domnule „cavaler” Giurea, România de astăzi nu este o moștenire de la părinții noștri, ci este o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Cu toții trebuie să trăim în așa fel încât această țară să prospere și copiii noștri să aibă parte de exemple pozitive în viață. Iar acest fel de exemple sunt opusul atitudinii, vorbelor și acțiunilor dumneavoastră.

Să renunțați a vă mai gândi la vorbele lui Alexandru Lăpușneanu „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”. Și fraza cu proștii este „proști, dar mulți” (pentru că între cei mulți, nu toți sunt proști), nu „mulți, dar proști”.