SCHENGEN, SCHENGEN…DAR ÎN FUNDUL GOL?

Auzim în ultima perioadă fluturându-se în spaţiul public subiectul Schengen. Cum suntem noi capabili şi cât de meritoşi suntem noi pentru a accede în Schengen. La nivelul clasei politice toţi discută acest subiect. Toţi îşi dau cu părerea când cei mai mulţi nu ştiu măcar cu ce se mănâncă. Trebuia să intrăm acum vreo 10 ani. Toţi strigă că suntem foarte pregătiţi. Realitatea este că sistemul nostru este în majoritatea lui putred. Ne mândrim cu tehnică frumos lustruită, dar de cele mai multe ori nefuncţională, cu uniforme faine care de fapt nu sunt, cu o parte din şefi capabili care “fură curent”. Aş ruga toţi poliţiştii de frontieră să analizeze felul în care muncesc şi felul în care relaţionează cu unii dintre şefi şi să recunoască dacă simt vreo formă de elitism, aşa cum ar trebui să fie caracterizată o poliţie de frontieră. Dar aş vrea să fim sinceri cu noi.  Marea noastră majoritate se asteaptă de la IGPF-ul nostru să fie o “stea călăuzitoare” a activităţii noastre şi ca din acest IGPF, să facă parte cei mai capabili manageri.  Noi însă ne vedem dezamăgiţi cumplit de amatorismul, minciuna, ipocrizia, aservismul politic, câteodată corupţia din rândurile lor. În loc să vedem un sprijin din partea lor, prăpastia dintre noi şi ei este mare. Ştim că ni se pare nedrept să nu fim primiţi în Schengen, fiecare dintre noi în sinea lui ştie că nu merităm pe deplin. Trebuie să fim sinceri cu noi. Corupţia încă există, legislaţie proastă este, condiţii de mizerie sunt, salarii mici nici nu mai spunem (suntem la coada clasamentului tuturor meseriilor-noroc de nişte drepturi istorice care ne scot din foame!!!), acceptăm compromisul şi imixtiunea politicului, şi încă câte și mai câte. Oare chiar credeţi că nu sunt occidentali care văd? Uitaţi-vă de exemplu la numărul de locuri care s-au scos la şcolile de poliţie de frontieră. Toată lumea ştie câtă nevoie este de personal (mai ales în operativ), dar totuşi nimeni nu ia taurul de coarne, să zbiere că este nevoie de mai multe locuri în şcolile de poliţie. Pe principiul: Lasă mă că merge şi aşa! O să păzească frontiera Schengen 2-3 amărâţi de agenţi (că doar ei pot, dă-i încolo!) şi în capul lor se vor sparge toate relele. Bani puţini, manageri buni nu-i aşa? Merge treaba şi aşa. Mai marii Poliţiei de Frontieră ştiu toţi realitatea crudă, pentru că sunt câteva sindicate (puţine) şi câţiva oameni de caracter care le spun în faţă, dar nu fac nimic. Sunt toţi controlaţi politic şi le e frică să nu îşi piardă funcţiile. Coloană vertebrală de moluscă.

Trebuie să fim vehemenţi pentru a schimba acest mod de a munci şi de a ne păcăli. Hai Schengen! Dacă nu acum poate altă dată.

PS: Aţi observat că nici un şef de-al nostru sau vreun politician, nu este niciodată de vină  pentru un eşec.  Inseamnă că toţi sunt “buni”!

 

DIALOGUL SOCIAL, DOMNILOR MANAGERI, NU ESTE O OPTIUNE – ESTE O NECESITATE IMPOSIBIL DE EVITAT.

 

Stimati polițiști de frontieră, acum este unul din rarele momente când polițistul de frontieră își poate impune doleanțele cu adevarăt și poate modifica lacunele din system. În urmatoarea perioadă, printr-un efort comun și bine concetrat, trebuie să ne impunem prin toate pârghiile ce le avem la îndemâna pentru a obtine revendicarile mult râvnite, este momentul să nu ne mai lăsăm calcati în picioare și umiliți, a venit momentul când împreună să luptăm pentru noi și pentru drepturile noastre!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Sari la bara de unelte