Musca verde de rahat

Musca verde de rahat

Așa cum vă anunțam din episodul anterior, continuăm cu un serial interesant din Pădurea de la Frontieră. Din capul locului pentru a evita supărarea unora și altora, vă spunem că scenele sunt desprinse din mofturile și moravurile animăluțelor care au lăsat cinstea și bunul simț deoparte, plutind pe fumurile plinătății de sine.
Deci să-i dăm drumul!
Musca verde de rahat este o viețuitoare cu multe rele, unele frizând patologicul.
Cum arată? Are un cap rotund, cu un ochi ce îi clipește incontrolabil când simte pericolul fluturării unui plici. Zâmbetul ce se vrea a fi deștept, seamănă cu a unui geambaș căruia îi curge gura după vreo iapă bună de furat.
Și de ce îi zice verde?
Pentru că pe orice pune piciorușul din față, lasă dâre verzi ca semn al marcării prostiei.
Mulți ani hrănindu-se în haznaua de la podul ce trece peste o apa curgătoare ce desparte în două Pădurea de la Fontieră, părtașă în golănii la organizat tranzitul cu paie dăunatoare cărate de către cărăbuși, măria sa, musca de rahat, a poftit la prea mărire.
Cum, necum, după vorba populară, ”s-a băgat ca musca în curul calului”, s-a cățărat pe un cal de tablă până sus în Dealul cel Mare al Ieșilor.
Ghinion, că după vreo 3 luni, tabla a plesnit de joaca unor mâțe de pe la Casa Mare de la capitală și astfel, eroina noastră, s-a trezit din nou în bălegarul de unde a pornit.
Ce să mai zicem? Nu-i rău pentru muscă, măcar că iar va mai produce rahat bătându-se peste burta rotunda cu piciorușele din spate împreună cărăbușii de peste apă.
Morala? Oricât de mult rahat ai încărca în conturi și oricât de mult te-ai înfinge în aerul de la nivelul de sus al Pădurii, tot ca o muscă vei trăi și te vei comporta.
Data viitoare vom vorbi despre Joiana hapsână de pădure.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Sari la bara de unelte