„Eficenta unui control…………………..”

In urma unor sesizari

 

 

Și a venit marele corp de control! Unii am fost plini de năzuințe, de speranțe că vom veni iarăși cu plăcere la muncă. Scopul corpului de control se pare că nu a fost acela de a face „lumină” în acțiunile autocrate ale șefului de sector și de a-i restrânge acţiunile acestuia strict la fișa postului, ci de a-i întări autoritatea. A fost un control ca intre frați, ca o miuţă. „Va învățat pe voi cineva dar nu va învăţat bine” a spus un membru -component al corpului de control al cărui nume nu-l știu, deoarece deși mi-am cerut scuze în repetate rânduri pentru scăparea mea de a-i reţine numele, nu a vrut să mi-l repete. Probabil că se considera ofensat că nu mi-am făcut studiu privind identitatea dânsului. Nu de alta dar dacă l-aș fi întrebat pe moment numele meu, probabil și domnia sa ar fi fost între cei 90 % care-mi denaturează numele – vina bunicului meu.

Și va pleca controlul, și va continua șeful de sector să planifice lucrătorii din ture în ture libere după bunul său plac, să trimită personalul turei în concediu după cum îi cășună dânsului. Azi vom fi liberi că avem prea multe ore, mâine vom veni în plus la muncă pentru că ne lipsesc – au fost exemple pentru asta.

Și a venit controlul : cu niște întrebări șablon, al căror răspuns nu reflectă realitatea . Au întrebat dacă s-a beneficiat de reglare termică – nu s-a putut răspunde că nu s-a beneficiat, dar întrebarea nu a prevăzut răspunsul că a fost situația în care patrula fără mașină a beneficiat de reglare termică pe bancheta din spate a șefului de tură, intrând în autovehicul plini de frig și coborând după două ore în care termometrul arăta mai puține grade decât la urcarea în mașină. Marele control nu a verificat faptul că orele de reglare termică coincideau la 3 patrule din 5 (nu o să specific intervalul datorită clasificării) și nu exista în acel moment continuitate în supravegherea frontierei contrar concepţiei de supraveghere. Aduc la cinoștinţa persoanelor din „marele corp de control ” că la Tarna Mare nu de frig ne temem : atunci vrând nevrând ne scoateți ochii cu reglarea termică. Ne temem de primavara ploioasă, de toamna plină de brumă, de temperaturile pozitive pentru dumneavoastră dar nesănătoase pentru noi. Ne temem de umiditatea excesivă, de ploile în timpul cărora trebuie să coborâm din „dubă ” pentru a ne deplasa spre locul de serviciu, indiferent că plouă, fulgeră, tună sau ce catastrofă naturală o fi. Ne temem să  nu coborâm prea mult pe digul râului Tarna că poate la întoarcere iese din albie și nu mai avem pe unde să ne întoarcem (am avut colegi care s-au întors din misiune prin apă până la brâu). Ne temem că poate riscăm să urcăm spre Văgaș pe teren accidentat (drumuri pe care le-am amenajat personal cu concursul umor colegi cărora le mulțumesc) iar la întoarcere în urma ploilor alunecă mașina în așa fel încât se poate răsturna în orice moment în prăpastie. Asta în condițiile în care există alt drum prin localitatea Turţ dar la care un muritor de rând din cadrul turelor nu are acces – ” O fi drumul regelui = șefului de sector, drumul celor care vin în control? „.Ne temem de căpușele care au cules deja victime din rândul personalului sectorului și care sunt peste tot începând cu primăvara devreme și până toamna târziu. Ne temem că poate ne-am uitat spiralele pentru ţânţari și ne mănâncă în 12 ore de serviciu începând din aprilie până la sfârșitul lui octombrie, indiferent că suntem la munte sau la șes.

Corpul de control poate nu a analizat un plan de acțiune să vadă că după două ore de deplasare avem 3 ore de supraveghere fără a ni se oferi posibilitatea de a ne așeza undeva. Suntem oameni, nu androizi, obosim și noi – în armată santinela avea misiunea de doar 3 ore , după care avea 3 ore de somn și 3 ore de veghe. Nu s-a gândit corpul de control dacă avem asigirate condiţii de servire a mesei, la faptul că mâncăm de pe jos ca și câinii (poate în ochii lor aceste mese sunt serbări câmpenești). Poate dacă ar analiza fișele noastre medicale ar putea observa câţi dintre noi suferim de probleme de indigestie, reflux gastric, ulcer sau ficat mărit datorită lipsei posibilității de diversificare a hranei. Unii suferim de hemoroizi datorită condiţiilor insalubre și lipsei accesului la toaletă. Și nu am spus nimic de igiena fizică dinaintea servirii mesei. Ei au întrebat doar de reglare termică, fără să se gândească că vara mâncăm mâncare posibil alterată datorită căldurii excesive și iarna o mâncăm sleită. Poate că la Sighet la popotă nu au astfel de probleme.

Corpul de control nu a analizat misiunile să vadă că arunci când temperaturile sunt cu plus, indiferent de condiţiile meteorologice patrula are autovehiculul din dotare doar până la apropierea spre locul de serviciu. Practic după o jumătate de oră cercetare auto – se lasă autovehiculul nesupravegheat, în condiții improprii timp de 10 ore incălcând prevederile concepției privind utilizarea autovehiculelor din dotare. Ni se reproșează în permanență că avem un bagaj prea mare. Șeful de sector nu este conștient că de exemplu un individ ca mine (și vorbesc strict de persoana mea)  are nevoie într-un serviciu de 12 ore să servească 3 mese. Personal am nevoie de 3 kg de hrană – la care se adaugă 2,5 litri de apă. Plus că hrana pe timp de vară se strică, deci pe lângă recipientele termoizolante trebuie să purtăm pastile cu gheață pentru a ne proteja hrana având poate 0.5 kg. Iar iarna fiecare dintre noi are un termos care gol are între 0.5 kg- 1kg. Deci din bagajul pe care îl purtăm cu noi, poate 6-7 kg este doar hrana – apa și recipientele de păstrare. Oare cu cât ne îngreunează acestea în urmărirea și reținerea infractorilor? Nu putem „funcționa” cu toții cu un pachet de biscuiți și 3 pachete de țigări ca și șeful de sector.  Pe lângă alimente – vitale traiului zilnic, un poliţist de frontieră (doar cel de la Tarna Mare) trebuie să își poarte echipamentul de protecție în caz de intemperii. Cum cel oferit de sector nu rezistă nici măcar unei ploi de vară, majoritatea avem o folie de nylon cu care ne învelim în caz de ploaie peste tot ce avem. Vă daţi seama ce impresie facem și ce prestanță avem în cazul în care vreun cetățean ne surprinde expuși intemperiilor sub o folie de nylon. Pentru că nu rezistăm să stăm 12 ore în picioare , majoritatea ne-am procurat saltele izopren pe care le folosim și la servirea mesei pentru a nu mânca de pe jos ca și câinii.

Și pentru că așa cum am amintit mai la început, căpușele sunt un pericol real, existând persoane din cadrul sectorului mușcate de căpușe (personal am fost), avem o prelată 2×3 pe care o întindem sub noi de fiecare dată înainte de a ne așeza. Asta bineînțeles nu exclude controlul riguros pe care ni-ll facem de câte ori ne schimbăm locul de serviciu pentru a depista din timp căpușele de pe îmbrăcăminte  .

Toate aceste bagaje trebuie puse undeva, de aceea umblăm în misiune cu raniţele în spate. Vă întreb care este eficienţa noastră la interceptarea infractorului. Că dacă spun reținere – vine ca o glumă pentru „I umor”.

Corpul de control nu a observat că pe timpul nopții pe lângă „necesarul pentru supraviețuire ” pe timp de zi mai trebuie să purtăm binoclu ( ~300 g) iar noaptea suntem încărcaţi cu aparatura de vedere pe timp de noapte plus trepiedul acestuia  – alte 5 – 7 kg. Și cu toate acestea trebuie să ne deplasăm mascați pe timpul nopții.. Mulţi dintre noi avem probleme cu coloana : scolioze, hernii de disc datorită greutății pe care trebuie să o purtăm în permanență cu noi.

Corpul de control a întrebat doar dacă am avut parte de reglare termică pe timpul iernii. Să afle corpul de control că noi nu de frig ne temem. Cu toții preferăm gerul uscat umezelii și ploii. Ne temem de situația în care suntem daţi jos din dubă în mijlocul ploii pentru că așa e planul de acțiune neavând un minim de adăpost. Ne temem când suntem în misiune și în jurul nostru se răstoarnă cooaci în pădure și schiaună și câinele de frică.

Ne temem de faptul că ni se dă ca misiune verificarea mijloacelor de control în condițiile în care sunt zone în care nu există potecă de patrulare, fâșia de protecție formează o junglă  unită  cu terenurile nelucrate ale oamenilor astfel încât nici în patru picioare nu răzbești prin ea . Ne temem, pentru că ni se cere să facem verificarea în adâncime deși oricând poate să treacă cineva dinspre teritoriul ucrainean și să moară la câţiva metri de linia de frontieră pe teritoriul nostru în condițiile în care noi dăm „controlul negativ pe adâncime” . Dacă găsim pe cineva mort de luni de zile început de animale? În condițiile în care șeful de sector nu a luat nici o măsură pentru întreținerea măcar a potecii de patrulare.Dar a dat bine corpului de control când a văzut că lucrătorul de la armament și acces în sector pentru a îndeplini o funcție „3 în 1” s-a schimbat de haine și a văruit pomii din sediul sectorului (asta îmi aduce aminte de armată când în ziua jurământului a trebuit să marcăm cu var platoul pentru defilare folosind periile de haine.             Personal am curăţat poteca pe unde am putut și am făcut o cale de acces de 150 m  spre linia de frontieră tăind lemne groase cât încheietura mâinii. Au fost colegi care m-au ajutat și cărora le mulțumesc deși  instituția ar trebui să facă asta. Și sunt locuri unde nu ne putem apropia la mai mult de 300 -500 m  de linia de frontieră. Ni se cere control acolo unde nu a fost nimeni de ani de zile, la semne de frontieră care nu au făcut văzute de mai bine de 10 ani . Asta în condițiile în care șeful de sector s-a ocupat mai mult de achiziţionarea  unei mașini de tuns iarba în incinta sediului sectorului că acolo dă bine în caz de control de la eșalonul superior, bineînțeles că achziţia a fost făcută prin efortul financiar „benevol ” al personalului de la 8 ore.

Corpul de control întreabă dacă s-a acordat posibilitatea de a face pregătirea sportivă. Să afle Corpul de control că sala de sport „Liviu Tătaru ” făcută din fonduri IPA deci ale noastre și ale clubului sportiv Dacia este deschis și în alte zile decât marţi și vineri – aceste zile fiind doar pentru personalul  de la 8 ore.  lNoroc că nu sunt femeie că șeful de sector ar fi cerut adeverință de la ginecolog care să ateste că nu pot face pregătirea sportivă în momentul dorit de dânsul.

Și a mai întrebat dacă șeful de sector e milităros. Ultimul ciclu de militari a plecat din Tarna Mare la sfârșitul iernii din 2002 tocmai pentru a suplini cu personal sectorul Bercu condus pe vremea aceea de nimeni altul decât actualul șef  de sector de la Tarna Mare în condițiile în care au fost mari probleme la frontieră și nu se putea face distincție între poteca de patrulare a polițiștilor și cărarea migranţilor. Ţin să aduc aminte șefului de sector că de atunci nu au încorporat alţi militari și personalul angajat în ultimii 15 ani nu are de unde să cunoască regulamentul militar. Apropo în urma acelor evenimente șeful de sector de la SPF BERCU, actualul șef al SPF TARNA MARE a fost schimbat din funcție.

Apropo de relevanţa controlului – vorba unui coleg : ” Tot ce am scris azi pe foaie vom resimți săptămâna viitoare… ”

Ca și concluzie personal cred că nu a avut loc un control al activității șefului de sector în urma sesizărilor făcute ci a fost mai degrabă o acţiune de întărire a așa ziselor „actiuni legale” ale șefului de sector.

5 comentarii publicate

  1. Da,suntem tratati mai rau ca si soldatii.Nu ti se acorda libera cand o ceri,desi se poate nu se vrea,ca sa arate cinei sefu,nu-s curiosi ca tu ai vreo problema.

  2. De ce nu îl întreabă nimeni de ce a plecat el corectitudine (streaper-ul) de la Moravița sau de la Caras? Sau poate ne spune chiar el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Sari la bara de unelte