Dimineaţă de decembrie

Cobor din maşina de serviciu după ce privesc temperatura de afară  ,-10°C,  vânt puternic,  ce mai incolo încoace,  ger in toată regula,  după cum scriu unii în normele de protecţie a muncii cam acum ar trebui să înceapă să imi fie frig.  Măcar cerul e superb,  senin , mortal aş putea spune dacă nu aş avea ţinuta de protecţie pe mine. Îmi aprind o ţigară rulată , ajungi mai ieftin cu ele ca doar nu avem salarii ca la Locală , sunt mai modest şi aşa mulţi am ajuns să fumam ceea ce vrem să eliminăm de pe piaţă . Simt gerul cum îmi paralizează degetele dar nu doar degetele,  pare să penetreze şi scutul impenetrabil al ţinutei de protecţie. Păi la -18°C oare ce ar trebui să îmi mai iau pe dedesupt?!  Ştiu….  Costumul de schi mai ajută şi rezistenţele pentru power bank care le-am luat de pe Aliexpress.  Ţinută de protecţie… Materiale proaste, protecţie doar pentru mizerie,  atât de multă mizerie,  praf uneori,  când e secetă , dacă ma plâng iar or să spună ca avem mai mulți bani pentru ţinută si decât unii ofiţeri dar ei nu stau in câmp,  la domniile lor ţinuta poate sta imaculată cu anii!  Unii nici nu vin în ţinută la muncă,  eu trebuie să vin,  îmi trebuie bocanci şi sunt scumpi,  iar îmi amintesc de colegii de la Locală,  unii plecaţi de la noi şi nu le cere nimeni rezultate sau mai ştiu eu ce alte realizări măreţe!  Se apropie o maşină,  o trag regulamentar pe dreapta,  mă prezint,  şoferul se uită cu milă cumva la mine:  E ger mare, mai puteţi?

Trebuie, pentru asta sunt plătit!

Ne uităm la maşină,  pare in regulă,  mă pun intr-un genunchi să mă uit sub ea,  o fixaţie profesională si realizez ca de fapt ţinuta de protecţie este pentru a ne îngenunchia.  Ce metaforic!  Omul meu a sesizat că zâmbesc :  Dacă zâmbiţi pe gerul ăsta înseamnă că ţin bine ţinutele astea noi. Sunt ok , decât deloc. Tremura din toate încheieturile la fel ca si mine pentru ca timpul trecea iar gerul nu iartă.

La ultima şedinţă la care am fost discutau in statistici, e atât de usor să faci statistici din spatele liniei de front!  Am ajuns să fim consideraţi resursă umană auto reparabila,  nu se mai investeşte în noi,  grija mare e pentru tehnică si auto,  noi vrem nu vrem suntem acolo,  trebuie să fim,  puţini mai vorbesc despre noi ca despre fiinţe,  foarte puţini,  din ce in ce mai rari,  deşi inainte era mai rău,  măcar acum ne mai încălzim în maşină,  ne-am mai asigurat condiţii in unele locuri,  înainte stăteam în gluga de strujani si ziceam bodaproste ca există.  Apropo de trepte , unele clădiri mai noi au şi scările încălzite…  Oamenii au ramas cu nişte cutume vechi dar cu cerinţe noi, pe bani puţini sau macar mai puţini decât alţii dar pe un fond infracţional mult mai bine definit si dezvoltat. Este greu şi dacă nu ai pasiune pentru ceea ce faci şi speranţă, devine mult mai greu.   Nici legile nu sunt perfecte…  In mine încă mai este pasiune pentru ca văd speranţă  ,poate sunt prea optimist sau poate ca nu,  vom vedea!

Serviciu uşor dragi colegi!

P.S. Rezistenţele de pe Aliexpress chiar ajută un pic…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Sari la bara de unelte